Unde chimie sexuala nu e, nimic nu e

Ne despartiseram de 45 de secunde, cat am urcat cu liftul, cand mi-a telefonat, dupa prima intalnire. Ii raspund ametita de saruturile perfecte si suspinand dupa cerceii pe care mi-i furase pe nesimtite din urechi, ca sa ma mai vada. "Voiam doar sa-ti spun ca unde e, e, unde nu e, nu e.

La noi e". Acum imi suna cam rau, dar atunci am zambit larg - tocmai definise chimia dintre noi.
Desigur, au fost si multe experiente fara strop de, ii putem spune si asa, lipici. Oameni cu care pur si simplu, orice ce am face, oricat ne-am impune sa simtim asta, nu ne putem "conexa". Dar cand merge, cum de merge? Feromonii ajuta, ar sari unele voci.
Hormonii eliminati mai ales de insecte, ca mijloc de semnalizare, aceste substante chimice prin care si numeroase animale comunica intre ele pe probleme importante ca mancarea, teritoriul si sexul, ne-ar influenta si pe noi in momentele alegerii unui partener. Unii cercetatori nici nu vor sa auda de teorie, altii le trantesc pe mese dovezi ca si corpul uman produce si reactioneaza la feromoni.
Unul dintre marele mistere ale acestor substante este ca daca ele nu pot fi detectate de mirosul nostru, cum ne pot influenta? Unii medici spun ca feromonii sunt detectati de anumite celule pe care le avem totusi in structura nasului. Complicat. Dar splendid. Macar in cazul musculitelor de fructe, lucrurile sunt clare - o bacterie din organismul lor le decide perechea.
La fel si daca vorbim despre soareci. Intr-un laborator din Liverpool a fost dat de gol feromonul poreclit "Darcy", dupa atractivul erou din romanul "Mandrie si prejudecata" semnat Jane Austen. Este de fapt o proteina din urina masculilor care atrage femelele si care le face sa fie interesate de un soarece anume, si nu de celalalt. Pentru noi, studiile continua.